Ne gasesti in Maramures; avem un deal. Si padure. Caprioare salbatice in curte. Suntem 3 oameni, Cristian, Muna si Maria. Ni se vor alatura in curand si Radu si Cozmin; si poate si Geo si Eva. Si poate si tu.
Am plecat toti din orase. De ce? Puteam sa ne jucam rolurile pentru care generatiile anterioare si-au dat silinta sa ne pregateasca atata timp; sa avem joburi, ambitii financiare, credite. Dar noi alegem sa lucram pamantul. Ne crestem singuri mancarea si dezvoltam proiecte de independenta energetica.
Sustinem astfel urmatorul pas logic intr-o posibila evolutie a socializarii: comunitatea independenta. Familia biologica nu mai reprezinta 'celula societatii' ca pe vremea lu' raposatu'; locul ei e luat de comunitatea ecologica, familia 'spirituala' sau oamenii cu care alegi sa te asociezi in vederea unor scopuri comune.
Daca te gandesti bine, si corporatiile sau firmele practica o forma de comunitate, cu importanta diferenta ca 'angajatii acestei comunitati' actioneaza nu din convingere, ci din lipsa de optiuni: isi vand majoritatea timpului pentru banii cu care sa traiasca in restul timpului. Munca depusa este nesatisfacatoare si de cele mai multe ori nu coincide cu domeniul in care 'angajatul' si-ar cheltui benevol toata energia. De-asta exista industria hobbyului, bricolajului , sa mai apuci sa faci si ceva care chiar iti place, nu doar ce trebuie.
Suntem aici de 3 ani. Crestem in animale si gradini. Avem 9 stupi, livezi de nuci si fructe, un iaz si apa de izvor. Urmeaza sa crestem spirulina, ciuperci, sa producem ulei/ghee, sa tinem cursuri despre alimentatie si permacultura. Vrem sa-ti transmitem ca functioneaza: te poti insanatosi prin re-naturalizare.
Orasul iti ofera un sentiment fals de confort si control. Depinzi de mancarea pe care o cresc unii (nu stii cum) si care daca nu a fi in supermarket nu ai stii de unde sa o iei. Ciocolata nu creste in copaci. Cand iti pica curentul, devi neputincios, ti se stinge frigiderul, televizorul, intri in panica. Mai e si stresul banilor, ca daca n-ajung?, Te chinui sa faci si sa strangi bani pentru o casa mai decenta, tre' sa-ti platesti si pensia de p-acuma, aah! si ce le lasi copiilor? Hai ca tre' sa agonisesti ceva si pentru ei! Si vrum! Iti trece viata. In oras mananci porcarii si traiesti cot la cot cu stresul... intr-un aer poluat. Mai devreme sau mai tarziu te imbolnavesti: carii, migrene, cearcane, diabet etc.
In oras fiind, simti periodic nevoia sa iesi in natura; sau gradinaresti in weekend, daca nu esti prea obosit dupa o saptamana de munca si ai prefera sa dormi. Sau ai o casa 'la tara' si evadezi. Luni te intorci. Majoritatea timpului nu esti unde ai vrea sa fii.
Te visezi in alta parte. In acea alta parte unde sunt copaci. Si liniste, doar vant curat. Si caprioare in curte. Si ritmul anotimpurilor la care te legi. Si pamantul in care-ti tii mainile si piciorele goale te incarca electric. Si iti creste energia. Si esti sanatos. Si ai timp sa-l petreci citind si intelegand. Si aplici ce intelegi. Si cresti. Altfel de ce te-ai nascut, daca nu sa devii din ce in ce mai om?
Doar ca-n oras n-ai timp sa te gandesti la om; traiesti doar dupa niste reguli si speri ca la un moment dat, cand vei avea de toate, sa fii fericit. Strangi din dinti si te consolezi cu reclame.
Daca te gandesti bine, si corporatiile sau firmele practica o forma de comunitate, cu importanta diferenta ca 'angajatii acestei comunitati' actioneaza nu din convingere, ci din lipsa de optiuni: isi vand majoritatea timpului pentru banii cu care sa traiasca in restul timpului. Munca depusa este nesatisfacatoare si de cele mai multe ori nu coincide cu domeniul in care 'angajatul' si-ar cheltui benevol toata energia. De-asta exista industria hobbyului, bricolajului , sa mai apuci sa faci si ceva care chiar iti place, nu doar ce trebuie.
Suntem aici de 3 ani. Crestem in animale si gradini. Avem 9 stupi, livezi de nuci si fructe, un iaz si apa de izvor. Urmeaza sa crestem spirulina, ciuperci, sa producem ulei/ghee, sa tinem cursuri despre alimentatie si permacultura. Vrem sa-ti transmitem ca functioneaza: te poti insanatosi prin re-naturalizare.
Orasul iti ofera un sentiment fals de confort si control. Depinzi de mancarea pe care o cresc unii (nu stii cum) si care daca nu a fi in supermarket nu ai stii de unde sa o iei. Ciocolata nu creste in copaci. Cand iti pica curentul, devi neputincios, ti se stinge frigiderul, televizorul, intri in panica. Mai e si stresul banilor, ca daca n-ajung?, Te chinui sa faci si sa strangi bani pentru o casa mai decenta, tre' sa-ti platesti si pensia de p-acuma, aah! si ce le lasi copiilor? Hai ca tre' sa agonisesti ceva si pentru ei! Si vrum! Iti trece viata. In oras mananci porcarii si traiesti cot la cot cu stresul... intr-un aer poluat. Mai devreme sau mai tarziu te imbolnavesti: carii, migrene, cearcane, diabet etc.
In oras fiind, simti periodic nevoia sa iesi in natura; sau gradinaresti in weekend, daca nu esti prea obosit dupa o saptamana de munca si ai prefera sa dormi. Sau ai o casa 'la tara' si evadezi. Luni te intorci. Majoritatea timpului nu esti unde ai vrea sa fii.
Te visezi in alta parte. In acea alta parte unde sunt copaci. Si liniste, doar vant curat. Si caprioare in curte. Si ritmul anotimpurilor la care te legi. Si pamantul in care-ti tii mainile si piciorele goale te incarca electric. Si iti creste energia. Si esti sanatos. Si ai timp sa-l petreci citind si intelegand. Si aplici ce intelegi. Si cresti. Altfel de ce te-ai nascut, daca nu sa devii din ce in ce mai om?
Doar ca-n oras n-ai timp sa te gandesti la om; traiesti doar dupa niste reguli si speri ca la un moment dat, cand vei avea de toate, sa fii fericit. Strangi din dinti si te consolezi cu reclame.
No comments:
Post a Comment